Vlad, “infractorul-licean”, tinut sa nu scape de oamenii legi sau peisaj sumbru cu jandarm si tigara
“Acesti executanti lipsiti de har ai legii nu înteleg, desigur, ca însasi aplicarea ei literala, fara sens, fara întelegerea spiritului ei, duce în mod direct la tulburari, ca niciodata n-a dus la ceva bun. Asa se spune în lege, ce vreti mai mult?, zic ei si se minuneaza sincer ca li se mai cere, pe lânga legi, si bun simt, si minte limpede. Ultima chiar ca li se pare multora ceva de prisos si un lux strigator la cer, o îngradire, un lucru de nesuportat.”
Ceea ce a scris marele scriitor rus Feodor Mihailovici Dostoievski, în cartea sa “Amintiri din Casa Mortilor” în anul 1860, pare atât de apropiat de ceea ce se întâmpla acum, în zilele noastre, la 150 de ani distanta.
Ora 16:00, Piata Victoriei. Aproximativ 800 de suporteri ai Craiovei, si nu numai, s-au adunat sa-si strige pasurile. “Mititelu, Craiova nu e jucaria ta!”, “Forza Stiinta!”, “Mircea Sandu, esti o mizerie”, “Stiinta nu moare”, “Pleaca, brutare”, “România, stat politienesc”, “Ole, ola, refuzam dictatura”, “Mititelu, groparul Craiovei”, “Mititelu, un sarac mincinos, ne-a distrus”, au scandat printre altele fanii olteni.
Toate bune si frumoase, mitingul decurgea pasnic si linistit. Grupuri de jandarmi, înarmati pâna-n dinti, pareau nelinistiti, putin agitati. Parca ar fi avut nevoie de ceva actiune, doar n-au venit degeaba pâna aici!… “Când ne loviti, dati la-ntâmplare, ca pumnii vostri minte nu are”, se aude dinspre grupul care protesteaza. “Hmm. E prea de tot, si-au spus oamenii legii. Hai sa le-aratam ca totusi avem minte-n pumni. Si avem si gaze lacrimogene. Au venit oltenii astia sa ne strice sâmbata, când eram si noi liberi! Pe ei!”
Ma pregateam sa plec de la miting, eram acolo în calitate de jurnalist de sport, cu mai multi prieteni, dar si cu fiul meu, Vlad, în vârsta de 17 ani. Cu totii, trebuie sa recunoastem, suporteri ai Craiovei. N-am facut nimic rau, n-am înjurat, n-am scandat obscenitati, n-am consumat bauturi alcoolice, n-am dat cu pietre. Dar ei, oamenii legii, cei care erau pusi acolo sa împarta legea si dreptatea, au împartit gaze lacrimogene, pumni, picioare si pulane oamenilor nevinovati. Inclusiv fiului meu, Vlad, care e un copil.
Florile sunt plapânde. Si nestiutoare. Se apara si ele cum pot. Fiul meu, ca si altii de vârsta lui care au fost la miting, sunt ca niste flori. Ei sunt copii, înca nu discern, nu-si dau seama uneori de consecinte, de urmari, de ceea ce se poate întâmpla. Sâmbata, 24 martie, jandarmii au pus catuse florilor. E foarte greu pentru un parinte sa-si vada copilul batut cu salbaticie, de o gloata de slugoi ai statului. E foarte neplacut sa-ti vezi propriul copil plin de sânge, tras de par, lovit cu pumnii si picioarele de niste animale. E foarte greu!… Mai ales daca te duci lânga ei, spui ca esti tatal acelui baiat, iar ei te iau la bataie si pe tine si te cearta ca nu l-ai educat. Le-am spus ca e minor, ca n-a facut nimic, ca n-au voie sa faca asa ceva, ca e un copil.
Oamenii-bruta, oameni care nu au nimic cu bunul simt, batausi cu tigara-n gura, da, unul dintre jandarmi îl batea pe Vlad având tigara în gura, n-au tinut cont de nimic. Dupa bataie, ne-au urcat în duba. Acolo mai erau câtiva copii, speriati, cu lacrimi în ochi, încercând sa sune familiile sau prietenii. “N-aveti voie sa vorbiti la telefon! Nu sunteti pe domeniul public, sa faceti ce vreti. Închideti telefoanele!”, zbiera un jandarm isterizat. Într-un alt colt al dubei, un alt om al legii zâmbea zeflemitor: “Ce-ati cautat, ba, aici, n-aveati ce sa faceti acasa? Ati venit si ati dat de dracu’! Mai bine stateati acasa, asa ati luat si bataie, sunteti pusi pe drumuri, vai de capul vostru!”.
Fiul meu pare timorat, e plin de sânge, dar totusi stapân pe el. Suntem coborâti din duba, urcati în alta. Sunt claie peste gramada aproximativ 30 de persoane. “Hai urcati, mai repede, mai repede!”… Doua vestoane, lasate de jandarmi pe bancheta pe care stateam: Mirea si Dragomir, le-am citi numele pe ecson. Nu stiu nici cine e Mirea, nici cine e Dragomir. Dar sigur au facut parte din plutonul de executie al fiului meu. Poate cel cu tigara e Mirea sau Dragomir. Poate…
Cunosc destul de multi fani din aceasta duba. N-o sa le dau numele, n-o sa se supere, spun doar ca unul dintre ei este medic stagiar, altul economist, doi sunt profesori. Infractori, ridicati de jandarmerie pentru simplul fapt ca erau suporteri ai Universitatii Craiova si ca s-au aflat la locul nepotrivit la ora 17 si-un pic. Ne-au dus la sectia 2 Politie. Alte proceduri, n-avem voie sa vorbim la telefon, nu ni se da apa, asteptam. Unii dintre suporteri deschid un geam, aveau nevoie de aer. Afara zeci de fotoreporteri, televiziuni, li se cere sa închida geamul.
Ne împart în mai multe grupuri, trebuie sa fim amprentati, în total 40 de persoane. Într-un colt, un cos de gunoi, plin cu cutii de bere goale. Abordez un politist, îl întreb daca pot face si eu o poza cu cutiile de bere. “Alea nu-s cutii de bere, au fost cu apa. Nu avem voie sa bem apa?”, spune zâmbind politistul. Ni se iau amprente, ne fotografiaza cu un numar în mâna, înjura ca nu se mai termina totul. Dar s-a terminat. Pentru mine si pentru fiul meu. Am plecat acasa cu un gust amar si cu o umbra de catuse la mâinile lui Vlad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu