Da, să trăiti !

S-a furat coroana campioanei unei mari iubiri. Li s-a sfâsiat inima oltenilor. La figurat doar pâna în seara de azi. Dar gazele lacrimogene ale  Jandarmeriei , au avut grija sa le sfâsie inimile si la propriu. 



Slava Domnului. România nu duce nici-un razboi. Nu suntem nici cotropiti, nu ducem nici razboaie de cucerire.
Dar daca am fi în razboi ?! Câti ar actiona? Câti si-ar lasa familiile si ar sari în transee ?
Sunt sigur ca nu toti cei implicati în proteste. Fie ele pe stadioane sau în piete. Doar jumatate s-ar alatura batalioanelor.
Jumatatea aceea care cânta. Jumatatea aceea care scandeaza. Jumatatea care îsi scrie nemultumirea facând-o cunoscuta. Jumatatea care vrea binele. Nu binele propriu. Binele unei comunitati. Pe lânga binele de pe stadioane. Se vrea si binele tarii. Se vrea o libertate legalizata. Se vrea un stat cu adevarat democratic. Aceasta jumatate ar apara binele tarii. Ar lupta pentru el.


Dar cealalta jumatate?


Demonstreaza doar o lipsa de democratie. Demonstreaza nepasare la adresa fratilor români. Demonstreaza un soi de ura la adresa neamului.
Acesti batausi protejati de uniforma neagra, acesti razboinici ai strazilor. Acesti spartani. Mossad al ”ordinii” interne.
… al ”ordinii” interne.


Prin pumnii si bastoanele lor dovedesc ca tara nu s-ar putea baza vreodata pe ei. Binele tarii nu e nici pe departe un interes al lor. Interesul lor la toate aceste proteste a fost cenzura. A fost pumnul îndesat în gura celor ce-si cereau drepturile. A fost doar vointa comandantului suprem.


Am trecut în ultima vreme peste o gramada de proteste. Care cu siguranta ar fi fost mult mai potolite daca nu se auzea undeva pe la colt, printr-o statie comunista celebra replica: ” Am înteles sa traiti!”