Universitatea, pe urmele lui City şi PSG? Primarul Craiovei aşteaptă un miliardar arab: "Avem investitor! Avem sponsor!"

Primarul Craiovei spune că un investitor arab şi-ar dori să investească la „Ştiinţa“

Olguţa Vasilescu vorbeşte săptămânal cu liderii galeriei Universităţii

Primarul-karateka are centura neagră şi doi dan!

În Primăria din Craiova, într-o cameră imensă ce seamănă izbitor cu pronaosul unei biserici, o mână de oameni aşteaptă să fie primiţi în audienţă de noul primar. Îmbrăcată într-o rochie de un verde închis, Olguţa Vasilescu deschide uşa biroului şi începe să explice, cu gesturi ample, planurile pe care le are cu Universitatea Craiova. „Sondajele spun că e cea mai mare problemă a oraşului. Nu mi-a venit să cred!“, începe imediat discuţia.

Doamna Vasilescu, ce înseamnă pentru dumneavoastră Universitatea Craiova?

E brand-ul oraşului. Sunt multe alte oraşe în România care, la ora actuală, îşi caută un brand. Şi-au rezolvat toate problemele, în sensul că nu mai au cartiere necanalizate, fără apă, industria s-a dezvoltat, dar nu au un brand al lor. Noi îl avem.

Cum se face ca o echipă de fotbal să apară în platforma-program a unui candidat la Primărie? Nu sunt alte lucruri mai importante în agendă?

Să ştiţi că, în urma sondajelor de opinie pe care le-am făcut în perioada campaniei şi după, problema Universităţii e pe primul loc!

Serios?

Da! 81% din populaţia Craiovei reclamă absenţa echipei de fotbal. Pentru mine a fost o piatră de încercare ca în campania electorală să nu vorbesc despre Universitatea. M-am gândit că sunt femeie, că nu voi părea credibilă şi că risc să pierd procente dacă vorbesc despre asta. Ar fi părut că mă agăţ de acest brand al oraşului şi nu am vorbit absolut deloc în campania electorală despre ceea ce intenţionez să fac pentru echipă. Suporterii au fost însă alături de mine, ceea ce mi s-a părut şi mie foarte ciudat.De ce vi s-a părut ciudat şi, mai ales, de ce au fost ei alături de dumneavoastră?

Nu a existat o negociere între noi înainte de campanie, dar şi-au dat seama că fostul primar nu a sprijinit deloc echipa. Dimpotrivă, atunci când a putut să îi pună contre, a făcut-o. Şi suporterii s-au mobilizat, au ieşit la vot, iar pentru mine a fost un semnal că aceşti oameni îşi vor înapoi echipa.

A reprezentat Universitatea Craiova o miză politică?

Eu spun că da. Din punctul meu de vedere, au fost nişte interese politice strecurate în ceea ce i s-a întâmplat Craiovei.

În dezafilierea ei....

Exact! Anumite persoane care au vrut să scape de o altă persoană de la Universitatea Craiova şi să pună ei mâna pe echipă. Nu au putut şi au preferat să o desfiinţeze, ca apoi să vină să ceară înfiinţarea unei alte formaţii în Craiova. Acum, eu vreau să vă spun că, măcar o dată pe săptămână, stau de vorbă cu liderii galeriei. Toţi îmi spun acelaşi lucru: <Nu vrem o altă echipă. Noi vrem Universitatea>. În oraş au mai existat şi alte echipe de fotbal. A mai fost Electroputere...

Extensiv...

Da, dar niciuna nu a prins. Nu au avut suporteri, niciodată numărul fanilor acestor echipe nu a depăşit pragul de trei persoane.

Dumneavoastră aţi îmbrăţişat vreodată ideea unei alte echipe în Craiova? Pentru că, spre deosebire de perioada despre care spuneaţi mai devreme, oamenii nu aveau o altă alternativă şi puteau migra către noua formaţie...

Nu cred că ar fi migrat! Important este palmaresul echipei, iar craiovenii trăiesc foarte mult din trecutul acestei formaţii. Pentru ei, echipa e un brand prin prisma realizărilor din trecut. Venind acum cu o altă formaţie, care să nu aibă acelaşi palmares, care să nu aibă aceeaşi denumire, care să nu aibă aceleaşi culori, nu ştiu dacă le va spune ceva. Eu am declarat că voi susţine, în general, sportul. Eu am făcut sport.

Putea fi antrenor de karate!

Ce sport aţi practicat?

Karate. Am centura neagră 2 dan şi am avut posibilitatea să fiu antrenor de karate. Nu am putut să rămân şi să fac performanţă în acest sport, dar voi susţine sportul în Craiova. Şi am promis că voi ajuta şi echipa de baschet, şi echipa de handbal. Atât cât se poate şi cât este legal. Pe cea de fotbal o voi susţine atât cât pot la ora actuală. Adică, dacă ni se va cere să suportăm cheltuielile administrative, nu va fi nicun fel de problemă.

Ce înseamnă, concret, cheltuielile administrative?

Angajaţii din zona stadionului... aceste cheltuieli eu pot, în mod legal, să le suport echipei de fotbal. Dacă se doreşte o implicare mai mare, adică să devenim acţionari majoritari noi sau Consiliul Judeţean, atunci voi face un referendum. Eu sunt convinsă cam cum va fi rezultatul acestui referendum, dar obligaţia mea, ca primar, va fi să întreb cetăţenii dacă preferă ca municipalitatea să bage bani în fotbal sau în altceva. Personal, mi-aş dori varianta cu un investitor puternic. Nu ar fi problema de sponsori. La ora actuală, din discuţiile pe care le-am avut, mai multe persoane sunt dispuse să sponsorizeze Craiova. Până atunci însă trebuie să avem această echipă. Să depăşim nişte procese şi trebuie să ajutăm la formarea ei.

În acest moment, oamenii sunt împărţiţi în două tabere: unii vor ca echipa să intre în competiţie cât mai repede, chiar de anul acesta, iar ceilalţi spun că ar fi indicat să se aştepte definitivarea litigiului cu FRF. Care este poziţia dumneavoastră?

Uite, au venit mai multe persoane care mi-au spus că vor să joace gratis pentru Universitatea. Nu cred că poţi să formezi o echipă de fotbal care să facă perfomanţă aşa. Eu le mulţumesc că s-au gândit la asta...

„Trebuie să luăm jucătorii înapoi“

E, totuşi, o dovadă de ataşament...

Exact! Şi, probabil, şi-ar da sufletul pe teren mai mult decât ar face-o cei care ar juca pe bani. Dar nu aşa se reconstruieşte o echipă. Trebuie să vedem ce jucători sunt valoroşi la alte echipe, fotbalişti pe care i-a avut Universitatea, şi să îi aducem înapoi. Apoi trebuie să ne uităm la centrele de copii şi juniori, Craiova a dat mereu jucători talentaţi. Tocmai de aceea cred că reconstrucţia va mai dura un an. Chit că voi supăra suporterii când spun treaba asta, dar eu nu cred că se poate reface o echipă în două săptămâni. Există un risc major să încropim acum o echipă, să mergem cu ce-o fi şi ne facem de râs. Deziluzia suporterilor ar fi mai mare decât este în prezent.

Din interior, feedback-ul implicării dumneavoastră în situaţia Craiovei probabil că a fost pozitiv. Ce reacţii aţi avut din exterior? Au fost oameni care să vă sugereze că nu ar fi bine să vă implicaţi?

(stă un pic pe gânduri, apoi zâmbeşte) Să ştiţi că, de fiecare dată când vorbesc cu consultanţii mei, îmi spun că aceasta este o piatră de încercare pentru mine, dar că poate fi o piatră fierbinte. Resimt asta. Îmi dau seama ce ar însemna deziluzia craiovenilor pentru un lucru care îi face să aibă o stare emotivă foarte mare. Dar, pe de altă parte, nu pot să mă implic. Şi asta pentru că fostul primar nu a sprijinit echipa, ci dimpotrivă. Poate şi asta l-a făcut să piardă alegerile. Sunt mulţi care se întreabă cum a fost posibil ca Antonie Solomon, în condiţiile în care n-a fost un primar tocmai rău, să piardă alegerile în Craiova. A avut nişte realizări în oraş pe care trebuie să i le recunoaştem. Că a făcut el şi lucruri negative, e o altă chestiune.

„În fotbal e golăneală!“

Situaţia Universităţii era, şi încă este, una cu foarte multe necunoscute. Nu ar fi fost o lovitură de imagine pentru dumneavoastră dacă procesul cu FRF ar fi fost pierdut?

Sigur că ar fi fost, dar nu m-a interesat asta. Am vrut ca suporterii Craiovei să vadă că sunt alături de ei în orice condiţii. Deci nu ar fi contat foarte mult deznodământul procesului…

Chiar îmi spuneau mai mulţi oameni care ţineau la mine că un rezultat negativ ar fi putut să îmi afecteze, cel puţin pe termen scurt, cariera politică. Dar, aşa cum am mai spus, nu mă interesează asta atât timp cât ei ştiu că sunt lângă ei şi că vreau să fac ceva pentru echipa. Poate şi prezenţa mea acolo, în sala de tribunal, a contat. Judecătoarea a văzut că nu există doar o disensiune între un club de fotbal şi Federaţia Română de Fotbal, ci un lucru pe care oraşul şi-l doreşte foarte mult.

Prezenţa dumneavoastră în sala de judecată a fost criticată de oficialii FRF şi LPF.

Mă aşteptam la aşa ceva. În fotbal e o golăneală! Dar şi politica e la fel şi nu te mai miră personaje precum preşedintele Federaţiei. Nu mă aşteptam să spună despre Craiova că e un cătun, asta a fost o mitocănie gratuită. Înţeleg să te cerţi cu persoana, cu primarul, cu Mititelu, cu suporterii, cu cine vrei. Dar nu cred că îşi are rostul să bagi aici un oraş cu atâta istorie. Sunt depăşite nişte limite.

Unde credeţi că va fi Craiova peste cinci ani?

Nu vreau să ne grăbim şi să facem gafe pe care să nu le mai putem remedia. Nu vă ascund faptul că am fost contactată de un consul al României într-o ţară arabă, el este fan al Universităţii, şi mi-a spus: «Dacă trebuie, avem investitor pentru Craiova. Avem sponsor!». Mi‑aş dori un investitor puternic. Atenţie! Nu mă interesează că el e Mititelu, că e Mititelu şi altcineva. Pe mine mă interesează ca echipa de fotbal să existe, în primul rând, şi să funcţioneze. Să aibă banii necesari.

O ultimă chestie: aţi spus, imediat după procesul cu FRF, că recunoaşteţi pungaşii dintr-o privire…

(zâmbeşte) Să nu aveţi nicio îndoială!

46,2 este procentul obţinut de Olguţa Vasilescu la alegerile pentru Primăria Craiova

"A fost un abuz şi prezenţa primăriţei în sala de judecată, care nici măcar nu a avut bunul simţ să dea un telefon la Federaţie", Mircea Sandu, preşedinte FRF

"Am convingerea că Universitatea va câştiga acest proces, pentru că i s-a făcut o nedreptate. Sigur, cu largul concurs al unor personaje politice", Olguţa Vasilescu, primar Craiova

Sursa : www.prosport.ro