Fenomenul ultras este religia lor si majoritatea au ca model brigazi ale unor echipe italiene. O mare parte dintre ei sunt sau au fost studenti. Cea mai frumoasa coregrafie reusita de "FREAK boys" o putem vedea in fotografia de mai jos si a fost facuta la meciul Rapid - "Universitatea" Craiova 1-1 de pe Giulesti (campionatul 2000-2001).
Daca nu ar fi existat ei probabil ca Stiinta nu ar mai fi avut suporteri in ziua de astazi. Ei sunt singurii care se ocupa la modul serios de specatacolul din tribune. Un mare merit le apartine pentru revolta anti-Netoiu care poate ar fi reusit sa distruga definitiv acesta echipa fara protestele lor. Ultima reusita este infiintarea unei ligi a suporterilor "Universitatii" Craiova denumita "Asociatia Peluza Sud" care se preconizeaza ca va avea in jur de 4000 de membri cotizanti.
Potrivit editiei online a ziarului LUPA :
Freak Boys s-a înfiinţat dintr-o mână de liceeni de la Bălcescu, prin 1999-2000, nici Vlad nu-şi mai aduce aminte cu precizie anul, şi asta pentru că şi până atunci stătuseră împreună la peluză, numai că nu exista forma organizată. „Am înfiinţat brigada pentru că eram uniţi de aceleaşi idei. Toţi eram fani ai fotbalului italian, în special urmăream ce se întâmplă în tribune în Serie A şi B, şi am zis să aducem atmosfera aia şi pe stadionul Ion Oblemenco”, începe Vlad povestea facţiunii cu abonamente la Supertifo, cea mai cunoscută revistă dedicată fenomenului ultras. Prieteni cu brăzdarii de la Teste Mate şi cu Sezione, cei din Freak Boys au ajuns să-şi impună repede ideile în faţa celorlalţi membri ai galeriei. Şi aşa au apărut primele coregrafii, cântece noi şi mesajele care loveau sub centura adversarilor: „Mie mi-a rămas la suflet coregrafia din Giuleşti. Poate pentru că a fost prima dată când am pus steagul pe gard. La mesaje încercam să fim cât mai ironici: «Zâmbiţi, nu vă vedem!», am afişat la un meci cu Rapidul, în nocturnă, sau «11 javre conduse de un dalmaţian», cu Dinamo, când era Dinu antrenor”.
Torţe de lângă Patria
Freak Boys au fost preocupaţi de la început de propria imagine: „Cum ne-am văzut, cum ne-am auzit?, erau primele întrebări pe care le puneam prietenilor când veneam dintr-o deplasare. La galerie contează foarte mult imaginea, e important cum te privesc ceilalţi“. Şi au ieşit, nu doar o dată în evidenţă. Pregnant, la un meci cu Steaua: „La o deplasare în Ghencea, când Ştiinţa era condusă cu 4-0, am aruncat cu torţe. S-a oprit meciul vreo cinci minute, pentru că nu se mai vedea nimic. A fost o acţiune definitorie pentru noi, a fost important pentru că ne-am făcut simţită prezenţa. De altfel, noi suntem primii care am adus torţe pe „Oblemenco“. S-a întâmplat la un meci cu Naţional, când am bătut cu 4-1. Le-am găsit aiurea, la un magazin de lângă Patria. Le adusese patronul din Polonia, că scria pe ele. Noi le-am cumpărat şi le-am folosit“.
Galeria nu e pentru teribilişti
Intrarea la apă a celor de la Freak Boys nu poate fi singura explicaţie a atitudinii apatice a ultraşilor care au rămas pe baricade, în mod organizat. Cauzele pentru care suporterii Ştiinţei nu au mai realizat o coregrafie în acest sezon încearcă să le găsească Vlad. „În primul rând, e vorba de lipsă de organizare. Nu există un lider care să fie acceptat de toată lumea. Şi nici nu mai există preocupare şi interes pentru coregrafii. În al doilea rând e vorba de bani: e greu să te organizezi din fonduri proprii. Spre exemplu, cei de la Sezione au avut sediu, dar au fost nevoiţi să renunţe la el din cauza cheltuielilor. Pe de altă parte, galeria a involuat în privinţa capitalului uman. Sunt personaje care habar nu au ce înseamnă să fii în galerie. Puşti teribilişti, care consideră o modă să stea la peluză sau să creeze incidente cu jandarmii“. Cam asta ar fi pe larg, dar au existat şi momente cheie care au dus la decăderea fenomenului ultras în Bănie. Două îi vin în minte lui Vlad: „Galeria Craiovei e împărţită în două. Cauza? Divergenţele mai vechi, care acum s-au acutizat, dintre Blondu’, Poştaşu’ pe de o parte, şi noi, ceilalţi, de partea cealaltă, care am preferat să ne separăm. Mai mult nu vreau să discut despre acest subiect. Un alt moment critic în istoria galeriei, în care s-a rupt ceva, a fost când Sebi Dafina a fost angajat de club. A fost un lider în galerie, apoi a ajuns să lucreze la Universitatea. Nu cred că prin angajarea sa s-a încercat aservirea galeriei de către club. Însă, de atunci Sebi nu a mai reprezentat o voce în peluză“, spune Vlad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu